Sistem de gradație
© 2025 ClimbRomania. Toate drepturile rezervate.
S-a născut în Bucureşti la 27 iunie 1923. A fost pe munte prima oară cu tatăl său, membru al Turing-Clubului României, pe drumul Schiel- platou-Vîrful cu Dor-Sinaia; tot în acel an a mers la Peştera Ialomiţei, de acolo la Vîrful Omul, a coborît Valea Cerbului şi a ajuns în Buşteni. În 1935 a mers pe Muchea Lungă din Clăbucetul Baiului. Valea Albă a suit-o în 1936, creasta Munţilor Făgăraşului în 1938, Penteleul în 1940. La 17 ani avea, aşadar, o destul de bogată experienţă montană. În 1941 a coborît cu schiurile Valea Cerbului. În 1943 a condus un grup de studenţi pe Creasta Morarului. Tot în 1943 a suit singur pe Valea Seacă a Caraimanului şi a schiat la lacul Bîlea. Primul contact cu alpiniştii l-a avut în 1949, cînd a participat, în cadrul Asociaţiei Turismului Popular, la o ascensiune pe Valea Mălinului, ascensiune condusă de Simon Culică. Tot cu A.T.P. a urcat în 1949 văile Gălbenele, Coştila, Ţapului, Valea lui Zangur, Vîlcelul Mortului şi Hornul Ascuns. În 1950 Walter Kargel a urmat o școală de tehnică alpină la refugiul Coştila, sub îndrumarea lui Mircea Gheorghiu. Cel dintîi traseu escaladat cu ajutorul unei frînghii a avut loc în 1950 pe traseul Coman, din Umărul Gălbenelelor, apoi Vîrful Picătura, Hornul Comănescu (Central) din Colţul Mălinului, Hornul din Valea Coştilei şi Creasta Coştila-Gălbenele. Prima tură condusă în cap de coardă a fost Vîrful Picătura, în 1950, apoi Furcile în 1951. În traseul Trei Surplombe (1952), cap de coardă era Emil Fomino. Afară de acestea, Walter Kargel a mai escaladat următoarele trasee, unele chiar de mai multe ori: Lespezile, Fisura Suspendată, Eftimie Croitoru, Muchia Brînelor, Fisura Albastră, Fisura Mult Dorită, varianta Fisurii Albastre, Fisura Mare, Lespezile Lirei, Santinela de la Gîtul Iadului etc. A traversat masivul Retezatului - solo - în 1955, iar în 1957 a făcut ascensiuni pe munţii Rarău, Giumalău, Rodnei, Bistriţei, Ceahlău şi Godeanu (1977). A participat la alpiniada de vară şi de iarnă din 1958 şi 1959. Din 1951, Walter Kargel a început să efectueze cîteva premiere.
Ascensiuni de iarnă:
1955, Brîul Mare al Coştilei (Walter Kargel şi Andrei Ghiţescu) şi Creasta Pietrii Craiului;
1976, creasta masivului Făgăraşului.
Activitatea de peste hotare:
1964, în Alpi - profesor de alpinism la şcoala „Prietenii naturii" de la Mooser-boden (Hohe Tauern), condusă de Fritz Moravec, cuceritorul Vîrfului Gascherbrun II (8 035 metri); ca ascensiuni, aici, a realizat, în cap de coardă, peretele de gheaţă Barenkopf — nordwand (3 400 metri);
1967, în Tatra - traseul Jastrabia Veza, grad IV, şi traseul Zlta Stena, grad VI;
1974, în Caucaz - Vîrful Elbrus (5 633 metri), Ceghet Kara Saşi, creasta de vest (3 770 metri) şi Pik Sciurovski (4 259 metri).
Walter Kargel a fost membru al Siebenburgischer Karpaten Verein (S.K.V.) şi este membru al Osterreichischer Alpen Klub (O.A.K.) din 1970. E autor de schiţe de trasee şi hărţi în seria „Călăuza turistului" pentru titluri ca Bucegi, 1958 (N. Mujicicov), Piatra Craiului, 1959 (A. Mitroi), Ciucaşul, 1960 (Ionescu Crînguri), Delta Dunării, 1960 (Eugen Panighianţ). Autor de desene la Îndrumător de alpinism, 1959 (Mircea Bogdan), de schiţe şi hărţi la Unde sa schiem, 1962 (Gh. Mitrea), de fotografii la ghidul Bucegii, 1962 (Emilian Cristea, Nicolae Dimitriu). Autor de articole, schiţe, caricaturi, comics în: Komm mit 1970-1977, Almanahul turistic O.N.T. 1961-1974, Neuer Weg Kalender 1966, Roumania Today 1962, Sportul 1963-1970, Neuer Weg 1964-1974, Sport şi Tehnică 1963-1971, România pitorească 1972-1974. Corespondent la revista Alpinismus, Munchen, 1964-1981, la Osterreichische Alpenzeitung, Viena, 1966-1983, la Wandern und Bergsteigen, Dresda, 1976-1983. A scris următoarele cărţi: Trasee alpine în Carpaţi, Bucureşti, 1976; Alpinism, Bucureşti, 1981; Bergwelt Rumăniens (Munţii din România), R.F.G., 1972 şi Alpine Anstiege der Karpaten (Trasee alpine în Carpaţi), Dresda, 1979. Walter Kargel este un pasionat al muntelui, al alpinismului şi al căţărăturii, atît vara cît şi iarna, ca şi al schiului.
* * *
Alte cărţi publicate:
Munţii Bucegi Drumeţie Alpinism Schi - Walter Kargel, Bel Alpin, Bucureşti, 2000
Alpinism. Înălţimi, riscuri bucurii, Editura România Pitorească, 2012
Articole publicate:
Rubrica Alpină din Revista România Pitorească, nr. 3/1972, p. 10-11
Traseu | Grad | Tip traseu | Locație |
---|---|---|---|
Traseul 2 - vestic | 3A | Traseu clasic | Degetul lui Călineț |
Faţa vestică a Pintenului Văii Albe - ieşire în Brâna Mare a Coştilei | 3B | Traseu clasic | Peretele Văii Albe, Circul 3 |
Andrei Ghițescu | 5A, 6a+ (5c, A0) | Traseu clasic | Peretele Coştilei, Partea Superioară |
Traversarea Peretelui Coştilei | 3A | Traseu clasic | Peretele Coştilei, Partea Superioară |
Fisura Verde | 5B, 6a (5c, A1) | Traseu clasic | Peretele Văii Albe, Circul 2 |
Fisura Galbenă | 4A | Traseu clasic | Creasta Picăturii, Peretele (versantul) sudic al vârfului Picătura |
Marele Tavan al Gălbenelelor | 5A, (3c/3c+, A1) | Traseu clasic | Peretele Gălbenelelor |
Aripa Dreaptă (Traseul Aniversării) | 5B, (A2) | Traseu clasic | Fața Surplombelor (Peretele Marelui H) |
Traseu | Grad | Tip traseu | Locație |
---|---|---|---|
Brâna Mare a Coștilei | 1A | Traseu alpin | Văi şi brâne |